Absolventi ai CSRJ-AH, la cea de a XVI-a aniversare

By:
Posted: 13/08/2021
Category: Familia CSRJ


Alex Crisu





Atunci cand vine vorba despre echipa de voluntari ai CSRJ-AH, sau despre energia pozitiva de la Centru, in general, nu are cum sa nu iti vina in minte numele lui Alex Crisu

Cu ce se ocupa Alex Crisu astazi, si care a fost drumul ce l-a condus pana aici?

In prezent lucrez ca AdOps Manager in cadrul celui mai mare grup de companii din domeniul publicitatii online din Germania. Rolul pe care mi-l ofera functia de AdOps Manager presupune in primul rand, coordonarea și supravegherea atenta a reclamelor sau campaniilor primite de la clienti și, in al doilea rand, targhetarea corecta a acestora, astfel incat clientul sa se poata conecta intr-un timp cat mai scurt cu potentialii utilizatori.

Prima experienta care m-a ajutat sa inteleg mai bine ce inseamna viata de adult si ce presupune primul pas in activitatea profesionala a unui student a fost in timpul studiilor universitare. Din primul an de facultate am facut parte din echipa de voluntari a Centrului de Studii Romano-Japoneze “Angela Hondru” din cadrul Universitatii Romano-Americane. Treptat, am lucrat in paralel, in perioade diferite pentru biroul Erasmus si pentru Centrul de Economie Politica si Afaceri “Murray Rothbard”. Dupa terminarea studiilor  am obtinut o bursa de cercetare de 1 an si jumatate in Japonia, la Universitatea Ritsumeikan, iar la intoarcerea in tara am lucrat pentru alte doua companii internationale in departamentul de marketing digital.









De ce Japonia?

Am descoperit cu adevarat Japonia la Universitatea Romano-Americana in cadrul workshopurilor organizate de CSRJ-AH in parteneriat cu Toyota Motor Corporation la Bucuresti. Este dificil sa aleg un singur lucru care m-a atras la Japonia si la cultura japoneza, iar daca ar fi sa le enumar pe toate, cu siguranta lista ar fi foarte lunga 😊. Cred ca cel mai mult, balanta inclina catre curiozitatea mea fata de o lume complet diferita. Apoi, m-au tinut aproape oamenii, felul in care gandesc si se comporta, rabdarea si calmul lor, lectiile pe care le putem invata de la japonezi, dar si felul in care se exprima prin artele traditionale, sunetul tobelor fiind cel de care m-am indragostit iremediabil.









Prima ta vizita in Japonia a fost prilejuita de Programul Cultural organizat de CSRJ in 2013. Cu ce amintiri ai ramas de atunci?

Programul Cultural in Japonia este o experienta unica pe care o recomand tuturor celor care vor sa inteleaga si sa cunoasca Japonia asa cum este ea.  Sunt doua saptamani intense in care strabati jumatate de tara traind experiente noi si incercand  sa te adaptezi stilului de viata complet diferit. În Japonia traiesti, gandesti, mananci si calatoresti ca un japonez. Dormi la un hotel traditional, pe futon, ajungi sa ai un conbini store preferat, mergi la onsen, te obisnuiesti sa stai la coada ordonat, calatoresti cu mijloacele de transport in comun, nu cu un autocar turistic, nu vorbesti la telefon in timpul calatoriei pentru ca ar fi nepoliticos fata de ceilalti calatori, strabati strazile oraselor pe jos si ramai surprins de curatenie desi nu gasesti cosuri de gunoi aproape deloc. Este o experienta care te aduce in inima Japoniei si te ajuta sa intelegi tara si oamenii intr-un mod in care o simpla excursie cu autocarul nu ar putea sa o faca vreodata. Doua momente imi vin in minte atunci cand ma gandesc la Programul Cultural: primul, in 2013, cand din shinkansenul care alerga cu 300 km/h am putut admira muntele sacru al Japoniei, Fuji; cel de-al doilea este legat de o experienta pe care am trait-o in vizita la Universitatea Ritsumeikan, acolo unde am participat la un spectacol si workshop de taiko, organizat pentru noi de trupa de tobe traditionale a universitatii. Sa aud sunetul taiko in Japonia, iar apoi sa pot canta si eu alaturi de colegi acolo, a fost o experienta cu adevarat speciala. 









Ai fost bursier al Guvernului Japonez, beneficiar al unei burse de cercetare la una dintre cele mai mari universitati nipone. Cum te-a marcat aceasta etapa?

Dupa terminarea studiilor la Universitatea Romano-Americana si datorita experientei dobandite la CSRJ-AH, in 2015 am obtinut de la Guvernul Japoniei o bursa de cercetare la Universitatea Ritsumeikan, la Kyoto. Tema cercetarii a fost “Managementul resurselor umane in companiile japoneze”. Am ales-o deoarece din momentul in care am descoperit Japonia, pe langa cultura, m-a fascinat si felul in care oamenii trateaza ideea de munca, modul in care se raporteaza la locul de munca si compania pentru care lucreaza. De asemenea, faptul ca intr-un timp relativ scurt dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Japonia a reusit sa se reinventeze si sa devina una dintre cele mai mari economii ale lumii bazandu-se pe singura resursa disponibila, oamenii, m-a facut si mai dornic sa inteleg cum a fost posibila aceasta crestere. Timp de un an si jumatate am studiat la Kyoto influenta pe care o au asezarea geografica a Japoniei, cultura  angajatilor si felul in care companiile au grija de acestia de la primul moment in care iau contact cu organizatia si pana la pensie. A fost o experienta din care am avut multe de invatat, un an si jumatate in care am trait si am invatat in Japonia, in care am vizitat sediul central Toyota si fabrica Motomachi, acolo unde sunt produse inclusiv o parte dintre modelele care ajung in Europa si am putut interactiona cu angajatii fabricii. Ma simt norocos pentru ca am avut sansa sa cunosc indeaproape atat Japonia  cat si locuitorii ei si sa gasesc raspunsuri la multe dintre intrebarile pe care le aveam.









Ce ti-a placut cel mai mult in Japonia? Dar in Vechiul Oras Imperial?

Nu stiu daca pot alege doar un singur lucru care mi-a placut. E greu sa alegi intre amabilitatea oamenilor, organizarea perfecta in aglomeratie atunci cand la ora de varf oamenii asteapta in coloana, calm, urcarea in tren sau autobuz, frumusetea locurilor sau contrastul dintre vechi si nou, dintre traditional si modern pe care il gasesti la tot pasul. Kyoto m-a fascinat din prima secunda in care am coborat din tren cu ocazia Programului Cultural din 2013 si a fost un vis implinit faptul ca am putut locui acolo timp de un an si jumatate. Probabil ca locul meu preferat din intreg orasul este Pavilionul de Argint, acolo unde, daca ai putin noroc si ajungi la o ora la care nu sunt inca foarte multi turisti, te poti opri pe deal, in padurea care inconjoara pavilionul, iar linistea si calmul pe care le simti admirand orasul sunt printre cele mai frumoase sentimente pe care le poti experimenta. Este destul de greu sa gasesti un astfel de moment intr-un loc aglomerat si plin de turisti, dar am invatat ca nimic din ceea ce merita cu adevarat nu se intampla prea usor.









Cum sunt romanii perceputi de japonezi?

Daca trebuie sa descriu Japonia intr-un singur cuvant, acela ar fi  “contrast”. Cred ca si aici se potriveste aceasta caracterizare. Pe de-o parte, avem japonezii ceva mai in varsta, care stiu de Nadia, Hagi, Popescu, Ceausescu sau Dracula si sunt foarte simpatici atunci cand fac celebrul gest “Comaneci” sau cand te intreaba daca si tu vii din Transilvania, iar de cealalta parte sunt cei mai tineri, care nu prea stiu nimic de Romania asa ca, de cele mai multe ori, parerea pe care si-o fac despre tine ca individ va influenta si modul in care se vor raporta la alti romani pe care ii vor intalni de-a lungul timpului. Din punctul acesta de vedere, cred ca fiecare dintre noi este un mic ambasador al Romaniei atunci cand ajunge in Japonia.









Care iti este cea mai draga amintire legata de Centru?

Inca o intrebare grea care ma face sa nedreptatesc, poate, o multime de momente frumoase petrecute la Centru. Cred ca cel mai frumos moment se leaga de aniversarea de 10 ani a CSRJ-AH, Haru Urara Grand Festa din 2015. Era ultimul meu an de master, chiar inainte de plecarea la bursa in Japonia, a fost cea mai complexa serie de evenimente la care am fost in echipa organizatoare, iar pentru prima data  formatia de taiko din care faceam parte a cantat alaturi de artistii japonezi  Daichi Kawada si Maya Asaba. Asadar, un moment special din mai multe puncte de vedere. A fost foarte multa munca in spate, multe emotii, imi amintesc cu drag cum repetam alaturi de Dan Teodorescu sensei care a facut din studenti la informatica, afaceri sau profesori de economie, niste mici muzicieni. Bucuria pe care am trait-o pe scena atunci cand cantam si simteam ca toata munca da roade, iar oamenii din sala apreciau momentul nostru, nu se poate uita.









O urare, la final, pentru aniversare.

In cei 5 ani in care am fost zi de zi la CSRJ-AH am adunat experiente si amintiri cat pentru o viata si nu pot decat sa fiu recunoscator si norocos pentru ca fac parte din povestea Centrului. Am ramas aproape de Centru si voi fi mereu un fan si un sustinator al sau pentru ca ceea ce ofera, academic si uman, celor care-i trec pragul, este unic, rar si merita mereu sustinut si apreciat. Celor care fac posibile micile minuni ale Centrului le doresc sa fie sanatosi si sa ramana mereu aceiasi oameni minunati, plini de energie si cu dorinta de a face lucruri frumoase, iar celor care vin pentru prima data le doresc doar sa se bucure de timpul petrecut la Centru si de oportunitatile pe care le au aici.

La Multi Ani, CSRJ-AH!





Fotografii:
Alex Crisu©
Arhiva personala


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *