Absolventi ai CSRJ-AH, la cea de a XVIa aniversare

By:
Posted: 27/08/2021
Category: Familia CSRJ


Andrei Costica





Ma numesc Andrei Costica si sunt, in prezent, Special Ops Engineer in cadrul companiei Bitdefender.

Mi-am inceput “aventurile” ca inginer de suport in cadrul aceleiasi companii, postura din care s-a intamplat sa ajung si ca translator in cadrul echipei care a participat la targul anual de IT organizat in Tokyo atunci cand managerul meu a descoperit ca sunt singura persoana din intreaga companie vorbitor de limba japoneza. Pot spune ca a fost o experienta inedita, fiind angajat de numai cateva luni.









Inainte de Bitdefender, m-am ocupat de web design si freelancing.

Primul meu contact cu Japonia a fost in copilarie (probabil eram in clasele primare, nu imi mai amintesc varsta prea bine) cand s-a intamplat sa vad minunata ecranizare Shogun la televizor. Am descoperit, ulterior, ca aveam si cartile in biblioteca parintilor si am profitat de ocazie sa le citesc. Nu stiu, sincer, cat de mult am inteles din carti la acea varsta frageda, dar imi amintesc foarte clar cat de incantat am fost de acea lume, atat de diferita fata de ce vedeam in viata de zi cu zi, si cat de entuziasmat le povesteam parintilor ca am de gand sa invat limba japoneza.

Bineinteles, ca orice lucru pe care copiii si-l propun atat de “fragezi” a fost ceva ce nu s-a intamplat in realitate.

Si iata-ne ajunsi in liceu. In cadrul orelor de fizica intra pe usa un domn stilat, carunt, imbracat in costum si incepe sa ne predea ca la orice alta materie ce implica teorii, calcule si un pic de logica. Ocazional, in loc de tipicele variabile folosite in fizica (α, β, Ω) incepe sa deseneze (si sa pronunte cu voce tare) niste semne pe care nu le mai vazusem niciodata pana atunci la vreo materie – shi (し), ku (く), tsu (つ).

Intreband, nelamuriti, ce este cu acele semne ne-a explicat ca sunt “litere” din alfabetul japonez si am ajuns, in timp, sa studiem cu totii limba japoneza impreuna cu el in weekend-uri.









Dupa terminarea liceului, am ajuns sa ma inscriu in cadrul Universitatii Romano-Americane unde am descoperit, la fel de intamplator ca in liceu, despre existenta Centrului de Studii Romano-Japoneze in cadrul caruia am continuat aprofundarea acestei minunate limbi.

Am ajuns sa studiez ceremonia ceaiului in cadrul Centrului de Studii Romano-Japoneze dintr-o intamplare putem spune.

O prietena buna a Centrului, Kazuko Diaconu sensei, a venit la un moment dat cu propunerea de a preda cursuri de ceremonia ceaiului in cadrul curicumului CSRJ pentru cine doreste sa participe. Nu stiam absolut nimic despre aceasta ceremonie, dar m-am inscris imediat pentru ca mi s-a parut ceva ce ar putea fi interesant.

Am fost, bineinteles, fascinat de aceasta arta chiar de la primul curs (cel putin la fel de fascinat, daca nu mai mult, precum eram de limba japoneza in sine) iar aceasta fascinatie a dus, pana la urma, la oferta de a primi o bursa de studiu in Kyoto pentru ceremonia ceaiului, in cadrul scolii Urasenke.

Nu am ezitat sa accept oferta de a ma inscrie la bursa, ceea ce a dus la un an extraordinar pe care mi l-am petrecut studiind arta ceaiului japoez, in toate formele sale, in cadrul minunatului oras Kyoto.









Printre cele mai placute amintiri pe care le am sunt organizarea chakai-ului (ceremonie pentru oaspeti) de Craciun pentru scoala, organizarea chakai-ului pentru un grup de demnitari straini in cadrul opulentului Kyoto Guest House si participarea in cadrul Gion Matsuri – un festival important din orasul Kyoto care implica trasul unor care imense (si foarte grele) in jurul cladirilor din centrul orasului.









Am destul de mutle amintiri placute din Japonia, mai ales prin prisma faptului ca mi-am petrecut un an intreg acolo purtand kimono-uri in fiecare zi (un spectacol frumos pentru localnici, care faceau poze cu noi de fiecare data cand ne vedeau pe strada).









Mi-am petrecut multe clipe frumoase cu un bol de ceai in mana admirand gradinile artistice ale templelor din Kyoto, nici una la fel ca cealalta.

M-am bucurat alaturi de prietenii facuti in Japonia la festivaluri importante cum ar fi Gion Matsuri, Jidai Matsuri, Hanami (admiratul florilor de ciresi).









Am avut placerea de a vizita multe dintre cele mai importante temple, castele, locatii turistice si case antice de ceai (unele dintre ele neputand fi vizitate decat ca membri ai scolii Urasenke).

Probabil cel mai important lucru invatat la Centru ar fi ca orice este posibil daca iti propui si, mai ales, daca te tii de treaba.









Fotografii:
©Andrei Costica
Arhiva Personala


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *