Absolventi ai CSRJ-AH, la cea de a XVIa aniversare

By:
Posted: 16/08/2021
Category: Familia CSRJ


Dan Hosman





Dan Hosman este de cateva luni taticul unei adorabile domnisoare, cresterea ei devenind principala ocupatie in prezent. Profesional, insa, ne lamureste chiar el in ce domeniu activeaza:

Am pornit de jos, am lucrat ca si QA tester pentru o multinationala in industria jocurilor video, dupa care am facut trecerea la Analyst QA pe programe software, iar recent am mai facut o schimbare si am inceput sa experimentez si cu Business Analyst. Sunt titluri pompoase despre care nici nu stiam ca exista atunci cand eram prin facultate. La baza sunt inginer, dar asa e in viata, nu stii niciodata pe unde te duce.





Cum a ajuns sa studieze despre Japonia? Ce l-a atras la Japonia si la cultura japoneza?

E o intrebare care tot apare o data la cativa ani si cred ca de fiecare data imi este dificil sa gasesc un raspuns concret. Voi incepe cu partea simpla si anume prima intrebare. In primul an de facultate la Automatica si Calculatoare, adica prin 2006, imi incepeam viata de student cu o sumedenie de materii noi. A fost prima oara in “viata academica” cand mi s-a dat optiunea sa aleg o materie optionala. Cert este ca acea materie optionala a fost predata ca oricare alta materie optionala si intr-un final m-am prins ca facultatea nu prea imi satisfacea curiozitatea extra-curiculara. Mai exista engleza ca materie optionala obligatorie, dar deja ma plictisisem dupa atata timp de engleza. Imi doream sa invat o limba noua, dar orele nu erau concepute pentru cei care erau complet incepatori. Un prieten de-al meu care era la Facultatea de constructii se lauda ca a inceput un curs de japoneza si era foarte incantat. Eram foarte bulversat si gelos in acelasi timp deoarece 1. Exista asa ceva la noi? Si 2. De ce eu nu puteam alege asa ceva?

Am aflat ca profesorul de japoneza de la acea facultate preda si la Universitatea Romano-Americana, asa ca in vara lui 2007 pur si simplu m-am dus la Universitate la Centru, si am zis ca vreau si eu. Era vacanta de vara si nu cred ca se asteptau sa vina cineva in acea perioda, imi amintesc si acum cum se uita Serban lung la mine cand venisem sa ma inscriu. Si uite asa din anul 2 de facultate mergeam in paralel si la Poli si la cursurile de la RAU.

Ce m-a atras la Japonia? Cred ca a fost un cumul. Inca de mic mi-au placut filmele cu arte martiale, samurai, ninja (eram mic si nu tin minte numele filmelor exact dar era perioada cand casetele VHS erau la moda deci la vremea respectiva imi placeau filmele lui Steven Segal sau orice film care avea un protagonist care invatase arte martiale in Asia 😊). Cam tot ce era japonez mi se parea dintr-o alta lume si felul in care abordau ei (sau cel putin in filme) era total opus fata de ceea ce vedeam pe langa mine. M-am uitat, si inca ma mai uit, la anime-uri (Imi place mai tot de la Ghibli, productiile lui Hosoda Mamoru si Makoto Shinkai precum “The girl who leapt through time”, “The boy and the beast”, “Mirai no Mirai” , “Your name”. Iar in ceea ce priveste serialele, “Dragon Ball”, “Hajime no Ippo”, “Beastars” si alte anime-uri shounen, cand am timp. Am mai fost expus si la pop-culture-ul japonez de-a lungul timpului. Recunosc ca imi placea si cum suna limba, dar nu m-am gandit vreodata ca as putea sa invat asa ceva. Pe masura ce m-am mai maturizat am realizat ca valorile si “moral compass-ul” japonezilor ma atrag cel mai mult.





Primul contact cu Japonia: Programele Culturale ale CSRJ

Am numai amintiri placute legate de Programele Culturale. In 2011 inca eram student in anul IV cu full time job, cursuri la Poli si cursul de japoneza la RAU. Cum spuneam, am inceput de jos, asa ca job-ul abia imi permitea sa imi platesc caminul si sa nu mor de foame. Studiasem japoneza de aproximativ 2-3 ani, si deja visul meu era sa ajung in viata asta candva acolo… cumva. Asadar primul soc a fost cand mi s-a oferit o sponsorizare din partea Centrului pentru a participa la Programul cultural. Ca sa mai conturez un pic contextul, am refuzat un job mult mai bine platit, deoarece urma sa incep fix in perioada in care trebuia sa plec in Japonia si mai mult, nu fusesem niciodata in afara tarii. Cred ca va imaginati ce soc cultural am avut cand am sosit acolo. Pana la urma mi se implinise visul. Toata excursia a fost euforica si imi aduc aminte ca eram entuziasmat sa vad si asfaltul, stalpii, casele, etc. Am vazut masinarii care construiau masinarii in fabrica Toyota, am fost in cartierele linistite al capitalei vechi din Kyoto, am colindat cartierul electronicelor din Tokyo, sunt atat de multe amintiri si locuri vizitate ca nu are rost sa va plictisesc cu ele aici.









Fast forward, in 2016 pe 1 aprilie (nu e gluma) in timpul unei altui Program cultural in Japonia ii ceream mana viitoarei mele sotii in orasul nostru preferat, Kyoto, in faimosul templu Kiyomizudera in zona EnMusubi Kamisama (un fel de zeu al “Matchmaking”)









Ce ii place cel mai mult lui Dan in Japonia?

Revin mereu la intrebarea asta si cred ca mereu am alt raspuns. Cel mai mult imi place ca oamenii au respect atat fata de natura cat si fata de ceilalti.









Cat de mult il ajuta studiile de limba si cultura japoneza in viata de zi cu zi?

Din punct de vedere profesional, nu ma ajuta absolut deloc si asta este absolut ok. Nu am avut niciodata ca scop profesional sa invat limba si cultura japoneza. Din punct de vedere personal insa, acest studiu la infinit imi hraneste curiozitatea si setea pentru Japonia. Desi am inceput sa studiez acum mult timp, sa nu va imaginati ca in prezent sunt zeu si deja pot sa corectez chiar si nativii; am invatat in ritmul meu, am avansat precum broasca testoasa in intrecerea acesteia cu iepurele. In viata de zi cu zi ma ajuta sa inteleg podcasturi sau filme/seriale in japoneza (recomand “Japanese Style Originator”, “Midnight Dinner: Tokyo Stories” sau “Naked Director”. Ultimele 2 inca se mai gasesc pe Netflix. Primul din pacate a fost scos de curand din pacate, a fost un documentar dupa care plang ca nu l-am salvat), urmaresc mai multe clipuri pe youtube legat de ce ma intereseaza precum arte martiale, etc. Chit ca nu este legat strict de limba japoneza, studiul unei limbi si culturi straine deschid noi orizonturi in general.









Cea mai draga amintire legata de Centru?

La Centru am avut mai multi profesori, romani si japonezi, de limba japoneza. Dar cele mai frumoase amintiri vor ramane cele de la orele cu sensei Chinatsu Kawamoto. A fost perioada in care am avut poate cea mai multa expunere catre cultura japoneza si a avut si un stil non-conventional de a preda care mie cel putin mi s-a potrivit foarte mult.









Artele martiale si dezvoltare personala. Cum l-a schimbat aikido?

Cursurile de aikido au inceput in cadrul CSRJ-AH undeva prin oct 2011 iar stilul de viata sedentar pe care il aveam, plus pasiunea pentru arte martiale au fost motive mai mult decat suficiente pentru a ma inscrie. Mi-a fost dificil la inceput insa am perseverat si cu timpul a devenit foarte placuta practica. Si pana la urma cum altfel sa intelegi mai bine cultura japoneza decat prin practicarea unei arte traditionale? Aici limba japoneza m-a ajutat foarte mult la intelegerea denumirilor iar mai tarziu dupa ce am capatat experienta atat in aikido cat si in japoneza am ajutat ocazional cu interpretarea, atunci cand un sensei a sosit din Japonia pentru a preda in Romania la un stagiu practica, iar mai apoi sa conversez cu alti sensei la diverse dojo-uri cand am revenit in Japonia cu diverse ocazii. Prin aikido am reusit sa-mi redobandesc increderea in mine si sa duc un stil de viata mai sanatos. Practicati orice sport, indiferent ca e aikido sau nu, fie ca sunteti obositi sau nu.









O urare, la final, pentru aniversare.

Este greu de crezut ca anul acesta se implinesc 16 ani de la infiintarea Centrului. Desi ramasesem unul din cursantii cei mai longevivi de la Centru, am luat o pauza temporar; insa practic studiul nu s-a incheiat si la un moment dat cand datoria de parinte nu va mai fi atat de solicitanta voi reveni. Am avut multi colegi de clasa, am trecut prin mai multi profesori de japoneza, cateva examinari JLPT si Programe culturale. Ce a ramas constant de-a lungul timpului a fost dedicarea celor implicati in acest Centru, care mereu au aplicat filozofia kaizen (imbunatatire continua). Ce am scris anterior legat de experientele din cadrul Centrului sunt doar o mica parte din ceea ce am experimentat aici. Multumesc CSRJ-AH pentru tot si sper sa ramaneti in continuare in top.









Fotografii:
©Dan Hosman
Arhiva Personala


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *