Absolventi ai CSRJ-AH, la cea de a XVIa aniversare

By:
Posted: 15/08/2021
Category: Familia CSRJ


Doina Zavulan





Numele meu este Doina Zavulan, și sunt studentă în anul 4 la Facultatea de Business și Comerț cu specializare în Finanțe, din cadrul Universității Hitotsubashi din Tokyo, Japonia. Am ajuns în Japonia în anul 2017, prin intermediul bursei MEXT de la Guvernul Japonez (5 ani de studii, unul pregătitor și patru de licență). În România, am absolvit Colegiul Național “Gheorghe Lazăr”, profil matematică-informatică, după care am intrat prima la Universitatea Româno-Americană, Facultatea de Informatică Managerială unde am petrecut un semestru înainte să plec în Japonia. 









In școala gimnazială, am descoperit anime-urile japoneze și de acolo a început pasiunea mea pentru Japonia. Bineînțeles, povestea, animația, muzica sau aspectul anime-urilor sunt impresionante, dar, la momentul respectiv, cel mai mult m-a atras limba japoneză. Mi s-a părut ceva care sună unic, care nu seamănă cu limbile europene pe care le învățăm la școală. Ușor ușor am început să caut cărți și cursuri online, să învăț singură câteva cuvinte japoneze. Când am intrat la liceu și am văzut că există un extracurricular de japoneză, știam că trebuie să mă înscriu și să mă țin de treabă. Din păcate (sau poate chiar din fericire), cursurile de la liceu nu au continuat foarte mult timp, și așa am ajuns la CSRJ! 





Experiența mea la CSRJ a fost una care m-a ajutat să descopăr Japonia în întregimea ei, la început prin studiul limbii japoneze, mai apoi prin activități culturale, și mai ales participarea la Programul Cultural în Japonia. Mai mult decât atât, echipa de la Centru este una  excepțională, si sunt încă prietenă cu mulți dintre cei pe care i-am cunoscut acolo. Personal, cred că am fost la locul potrivit la momentul potrivit, pentru că prin intermediul activităților de la Centru am reușit să trăiesc experiențe unice, care mi-au dat și curajul să aplic pentru bursa cu care sunt plecată acum în Japonia. Am multe amintiri frumoase cum ar fi îmbrăcarea unui kimono pentru prima dată sau cântările la chitară din trenul spre Budapesta în timpul școlii de vară la care am participat. 









Viața de student în Japonia nu este una ușoară, dar este cu siguranță o experiență de neuitat. Datorită faptului că bursa pe care am primit-o eu este de 5 ani, cu un an pregătitor, am avut oportunitatea să trăiesc un an în Osaka înainte de a veni la Hitotsubashi în Tokyo. În Osaka am întâlnit mulți alți studenți din toate colțurile lumii, veniți în Japonia cu aceeași bursă, și cu toate că a fost un an stresant și plin de peripeții, am reușit să îmi fac prieteni de lungă durată și amintiri minunate. Chiar și acum, când aud pe cineva vorbind în dialectul Kansai/Osaka, mă ia un val călduros de nostalgie. Într-un fel sau altul, Osaka a fost prima mea casă în Japonia.









În ceea ce privește viața de student la Tokyo, fiind pentru prima dată înconjurată mai mult de studenți japonezi decât străini, am avut dificultăți de a mă încadra în colectiv sau de a ține pasul la cursurile predate în japoneză. Dacă în România era de ajuns să fiu atentă la cursuri și să repet puțin înainte de examen, aici totul s-a ridicat la un alt nivel. Profesorii se așteaptă să citești, să înveți singur și să vii cu întrebări mai avansate, nu doar să ții minte ce ți-au spus ei. Plus că totul se predă în japoneză, cursurile în engleză fiind limitate. Pe parcurs, m-am obișnuit cu sistemul educațional de aici, am înțeles că trebuie să muncesc de vreo 3 ori mai mult față de colegii mei japonezi pentru fiecare examen, și am construit un nou mod de a învăța pentru a face față. 

Nu este ușor dar, fiind pasionată de Japonia, îmi încarc rapid bateriile printr-un simplu apus în Shibuya sau cu un weekend de city break. Când dădeam de greutăți și voiam să mă plâng cuiva, nu puteam decât să dau vina pe mine pentru că eu am ales să vin aici, așadar am decis să fiu recunoscătoare pentru simplu fapt că sunt aici și am reușit să îmi împlinesc un vis.









Ce imi place cel mai mult în Japonia?

Toaletele. Toaletele îmi plac cel mai mult, și cred că mă răsfăț singură cu ele pentru că orice altă țară nu se va ridica la nivelul Japoniei. În rest, îmi place transportul public care este punctual și de încredere, iar nimic nu se compară cu onsen-ul iarna, copacii de cireș infloriti în campus sau o noapte de karaoke cu prietenii.  





Nu pot spune nici acum că îi înțeleg pe japonezi 100% sau că semăn cu ei, dar dacă le respecți cultura și faci parte dintr-o organizație este oarecum ușor să te integrezi. Cheia este să vii aici cu mintea deschisă, să nu te aștepți să fie tot ca în anime-uri, și să vezi societatea japoneză așa cum este ea, cu bune și rele. Trebuie doar să cauți un loc în care poți să aparții și tu,  fie el facultate, club sportiv, sau loc de muncă, pentru că așa te vei simți membru al unei comunități. 









Și nu în ultimul rând, pentru momentele în care ți-e dor de casă, este bine să ai un cerc de străini, poate chiar și români, cu care să-ți mai spui of-ul fără să fii judecat. De aceea am înființat filiala LSRS Japonia împreună cu colega mea Oana - ca să putem uni studenții români din Japonia și să îi sprijinim.





Job hunting la Tokyo în calitate de proaspăt absolvent este o experiență care necesită mult efort, mai ales din punct de vedere psihic. În Japonia la licență se fac în general 4 ani, iar procesul de job hunting începe chiar de la jumătatea anului 3, prin multe internshipuri de scurtă durată (maxim o lună) care pot duce către o ofertă de angajare. În același timp se deschid încetul cu încetul și aplicațiile pentru locuri de muncă. Procesul pentru fiecare companie este destul de lung, mai întâi trebuie să completezi o aplicație, apoi ai diverse teste de matematică/japoneză/IQ/engleză, apoi ai interviuri de grup sau individuale. Fiecare companie are un proces diferit, dar pentru orice job ai opta, trebuie să fii foarte pregătit deoarece concurența este mare. Am auzit de la colegii mei japonezi că aplică la companii la care nici nu vor să meargă, doar ca să aibă antrenament pentru teste online sau interviuri. 

Unui străin îi este mai greu deoarece de multe ori nu este familiarizat cu procesul din Japonia, drept urmare nu începe pregătirea din timp și nu face față candidaților japonezi care au mai multă experiență. De asemenea testele online sunt majoritatea în japoneză și sunt foarte rapide, punând străinii în dezavantaj. Chiar și așa, dacă ești conștient de pregătirea necesară, pui osul la treabă și știi cum să pui în valoare toate atuurile pe care le ai, este posibil să primești oferte aici. 

Este un proces lung și destul de stresant, dar partea bună este că ai multă flexibilitate deoarece nu este neapărat necesar ca poziția pentru care aplici să aibă legătură cu ce ai învățat la facultate. (Știu colegi care de la profil economic s-au făcut ingineri sau programatori!)





Nu am o amintire anume legată de CSRJ despre care să pot spune că este cea mai dragă, pentru că sunt prea multe experiențe minunate pe care le-am trăit alături de echipa de la Centru, dar aș putea spune că partea mea preferată este perioada de pregătiri înaintea unor evenimente mari, cum ar fi Haru Urara Grand Festa. Toată lumea aleargă de colo-n coace, fac repetiții, pregătiri, dar au și timp să stea de vorbă și să glumească unii cu ceilalți. Momentele acestea, zumzetul pe care îl poți simți în aer, ne aduc mai aproape, ne fac o echipă și creează un sentiment de neuitat. 









Pentru mine, experiența de la Centru a fost una de formare, care m-a ajutat să fac pasul mai departe, către Țara Soarelui Răsare. Îmi doresc ca și de acum înainte să rămână un astfel de loc, unde poți găsi nu doar lecții de limbi străine asiatice, ci și un mentor și o comunitate de oameni pasionați și dedicați. La cât mai multe proiecte faine și mult spor să le duceți pe toate la bun sfârșit. La mulți ani!





Fotografii:
©Doina Zavulan
Arhivă Personală


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *