Absolventi ai CSRJ-AH, la cea de a XVIa aniversare

By:
Posted: 25/08/2021
Category: Familia CSRJ


Oana Dumitru





Bună tuturor! Numele meu este Oana Dumitru, iar în momentul de față locuiesc în Okinawa, Japonia. Sunt proaspăt absolventă a programului de masterat cu specializarea în Afaceri Internaționale din cadrul Universității Româno-Americane. Totodată, coordonez filiala din Japonia a Ligii Studenților Români din Străinătate și lucrez ca hotelier în Okinawa. Aspir ca într-o zi să activez în diplomație, însă până atunci îmi doresc să pot aduna cât mai multă experiență în domeniul business-ului. Am ales să îmi încep drumul profesional prin a lucra în domeniul turismului dintr-o simplă curiozitate față de această industrie. În timpul studenției am lucrat la agenția Free Spirit Travel (consultant pentru Japonia), însă am avut totodată oportunitatea să fiu intern în cadrul Ambasadei S.U.A. Consider că pe durata facultății am reușit să îmi creez o bază pentru ceea ce aș dori să fac pe viitor și să mă dezvolt pe plan profesional.









Drumul meu spre a descoperi Japonia și cultura sa a început undeva în timpul școlii gimnaziale. Tatăl meu, fiind pasionat de dansuri populare și făcând parte dintr-un ansamblu cultural, a participat la foarte multe festivaluri de dans din Europa. La unul dintre acestea, a avut șansa să se împrietenească cu câțiva dansatori veniți din Japonia, cu care a corespondat pentru o vreme. La un moment dat, dansatorii niponi i-au trimis tatei un pachet cu câteva „suveniruri” japoneze, printre care se regăsea și primul volum al benzii desenate „Doraemon”, tradusă în engleză. Tata nefiind pasionat de benzi desenate, mi-a dat mie volumul, iar acesta a reprezentat primul meu contact cu Japonia.









Aș minți dacă aș spune că anime-urile nu au jucat un rol important în a descoperi mai multe despre cultura și limba japoneză, volumul „Doraemon” fiind doar primul pas. Tata observând că limba japoneză a devenit deja o pasiune pentru mine, m-a ajutat în a-mi găsi un profesor cu care am învățat și aprofundat această limbă. Elementul ce m-a atras cel mai probabil la Japonia a fost estetica. Japonia se bazează pe o cultură și o istorie în care esteticul a jucat un rol important în viețile niponilor, iar iubirea pentru armonie și frumos rămân încă puternic prezente și astăzi. Pot să spun că am fost atrasă de frumos încă de la o vârstă fragedă, iar anime-urile au fost doar un prim pas, o poartă ce m-a introdus în universul artei contemporane japoneze









Odată cu terminarea liceului, am decis să mă mut în capitală și să aplic la Universitatea Româno-Americană pentru a-mi începe studiile în afaceri internaționale, dar și să continui să învăț limba japoneză la Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru”. La îndemnul unei prietene care era la momentul respectiv voluntar activ la acest Centru, am ales să aplic pentru voluntariat cu gândul că voi putea face parte dintr-o comunitate cu care aș avea ceva în comun. La CSRJ-AH am reușit să mă implic în organizarea multor evenimente culturale, inclusiv Gala Aniversară Haru Urara, să fac parte dintr-o trupă de taiko (tobe japoneze) și totodată, să particip la cursurile de ceremonia ceaiului. Fiecare moment petrecut la CSRJ-AH este o amintire frumoasă la care mă gândesc mereu cu drag. Am făcut parte dintr-o echipă excepțională, coordonată de oameni cu experiență și care ne-au ajutat în a crește nu doar pe plan profesional, ci și personal. Toate aceste activități m-au format ca persoană și m-au ajutat să îmi fac o idee despre ce aș vrea să fac din punct de vedere al carierei mele. 









În timpul facultății, am avut șansa să fiu studentă Erasmus+ în Osaka, în cadrul Universității Ritsumeikan, unde am studiat „Business and Administration” timp de un semestru. Am ales Ritsumeikan pentru reputația și istoria prestigioasă pe care o poartă ca universitate privată în Japonia, dar totodată și pentru comunitatea studențească internațională regăsită în campusurile acestei universități în fiecare an. A fost o experiență memorabilă, fără îndoială. Am locuit într-un apartament închiriat și să am avut un part-time job ca să pot trăi 100% experiența studențească. Întrucât aici se pune foarte mult accent pe studiu și cercetare, dar și pe activități extracuriculare, am putut să mă concentrez în a mă dezvolta în continuare pe plan personal.









Viața de angajat al unui hotel de lux în Japonia este una solicitantă. Lucrând într-un hotel dintr-o țară ce funcționează pe sistemul „clientul nostru, stăpânul nostru”, pot să spun că adaptarea la acest stil de muncă a fost una dificilă. Mai ales ca străină printre japonezi. M-am lovit de foarte multe bariere culturale în comparație cu lunile petrecute ca student la Ritsumeikan. Însă, echipa din care făceam parte a fost întotdeauna gata să mă susțină și să mă ajute să trec peste multe dificultăți. Lucrând într-un hotel de lux ai șansa să îți îmbunătățești japoneza, să înveți despre ospitalitatea japoneză și să poți comunica cu clienți veniți din toată țara. Japonia este o țară care încă nu este suficient expusă la factori sau tendințe externe, așa că întotdeauna mi-am dorit să reprezint o cale prin care aceștia să se poată obișnui cu străinii ce locuiesc aici. Acest lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ce mă ambiționează în a-mi îmbunătăți abilitățile de limbă japoneza. Îmi face o mare plăcere să comunic cu clienții pe care îi găzduim la hotelul nostru. Este o experiență unică ce mi-a oferit șansa să cresc și să mă obișnuiesc cu ritmul de viață japonez.









Dacă locuiești la oraș și ai nevoie să scapi temporar din toată agitația urbană, atunci Insulele Okinawa sunt locul potrivit pentru acest lucru. Fiind unele dintre cele mai sudice insule ale Japoniei, aici ritmul vieții, tradițiile, obiceiurile și atmosfera sunt complet diferite de insulele mari. Cum probabil mulți dintre voi știți, arhipelagul Okinawan nu a făcut parte dintotdeauna din arhipelagul japonez, anterior purtând numele de  Regatul Ryukyu, un punct comercial important ce lega Japonia și China de țările din estul Asiei. Aceasta mai târziu a fost forțată să devină stat tributar atât Chinei, cât și Japoniei, urmând apoi un proces de asimilare a insulelor de către statul nipon. Cu toate acestea, Insulele Okinawa și-au păstrat în continuare obiceiurile și tradițiile, până când acestea au devenit prefectură a Japoniei în Era Meiji, iar limba japoneză începea să fie impusă în rândul localnicilor.









De asemenea, Okinawa a reușit să își mențină stilul de viață, ce acum este recunoscut internațional, iar natura ce te înconjoară ajută mult la procesul de relaxare. Mâncarea de aici este aproape 100% făcută din produse locale, fiind încurajată ideea de susținere a fermierilor, mai ales în rândul turiștilor. Stilul de viață este unul simplu, oamenii nefiind deranjați de micile griji ale societății. Okinawa este bazată pe o societate colectivă, așa cum este întreaga Japonie, însă aici este o comunitate mult mai unită decât orice am simțit altundeva, ce se ajută la greu și se sprijină reciproc. Oamenii de aici sunt plini de bunăvoință și sunt dornici să te ajute, indiferent de rasă și/sau origine.  De-a lungul acestor doi ani am avut șansa să întâlnesc foarte mulți localnici care mi-au povestit despre istoria și cultura din Regatul Ryukyu și care întotdeauna, la final, îmi ofereau câte ceva crescut de ei, fructe sau legume.

Chiar dacă în curând mă voi întoarce în mediul urban, timpul petrecut în Okinawa va fi de neuitat, amintirile vor rămâne în inima mea și voi recomanda tuturor să viziteze acest loc măcar odată în viață.









Îmi este foarte greu să aleg o experiență preferată trăită cât am fost voluntar CSRJ, însă dacă ar fi să fie vorba despre una memorabilă, aș spune că a fost pregătirea micii scenete din cadrul Galei Haru Urara din anul 2018, când a trebuit să ajut cu scenariul și să particip la organizarea filmărilor. Toate pregătirile pentru acea scenetă au însemnat multă muncă și implicare, motiv pentru care pot să spun că am avut multe momente de neuitat alături de echipa de voluntari. La acea vreme, am avut alături de noi patru studenți japonezi veniți cu bursă la Universitatea noastră și care ne-au ajutat foarte mult în organizarea Galei. Am legat prietenii frumoase cu aceștia, iar împreună cu restul voluntarilor am reușit să filmăm o scenetă amuzantă. Pentru partea live, pe scenă, a acestui moment, a trebuit ca trupa de taiko să acompanieze, așa încât am fost și interpret la tobe japoneze atunci. Îmi amintesc cât de mult a trebuit să lucrăm pentru acea Gală, dar pot să spun că îmi va rămâne în inimă ca o amintire frumoasă ce reprezintă spiritul de echipă și pasiunea ce există la CSRJ-AH.











Chiar dacă mă aflu la mii de kilometri distanță de tot ce îmi este drag, vreau să le urez celor de la Centrul de Studii Româno-Japoneze un călduros „La mulți ani!” și pe această cale vreau să le mulțumesc tuturor, mai ales coordonatorilor Șerban Georgescu și Diana Peca, pentru tot sprijinul acordat și pentru tot ce m-au învățat ! Multă baftă tuturor!





Fotografii:
©Oana Dumitru
Arhivă Personală


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *