Absolventi ai CSRJ-AH, la cea de a XVIa aniversare

By:
Posted: 24/08/2021
Category: Familia CSRJ


Oprea Geta





Hajimemashite, Oprea Geta to moushimasu. (Incantata de cunostiina, ma numesc Oprea Geta)

Am absolvit Universitatea Romano-Americana (URA), Facultatea de Relatii Comerciale si Financiar-Bancare Interne si Internationale. Am avut onoarea de a studia la Centrul De Studii Romano-Japoneze Angela Hondru (CSRJ-AH) limba japoneza. Datorita Centrului am facut parte din primul program de internship al Toyota Motor Corporation in Japonia. Apoi am fost in Japonia de multe ori, din diverse motive: bursa de studiu (in paralel cu programul de master la URA), vacanta, intership la hotelul Ana din Okinawa sau vizitele la fratele meu si familia lui romano-japoneza.

Mi-a fost dor, insa, de modul de a socializa, caldura si pasiunea Europeana asa ca am decis sa ma intorc in Europa. Cum ador atmosfera internationala si diversitatea culturala am ales sa ma stabilesc la Bruxelles, unde intalnesc din cand in cand si belgieni. Traiesc aici de peste 6 ani si lucrez la Centrul de cercetare dezvoltare al Toyota Motor Europe (TME), sediul regional al Toyota in Europa.

















Formal am inceput sa invat japoneza la CSRJ-AH.

Insa nu am inceput cu scopul de a invata limba. Am avut mai multe pasiuni legate de Japonia care pana la urma au culminat cu invatarea limbii.

In copilarie ma uitam des la desene animate pe Cartoon Network (in engleza) si pe TVR (care erau anime - desene animate japoneze).







La liceu am dat din greseala peste Dragon Ball, si nostalgia copilariei m-a impins sa ma uit la din ce in ce mai multe anime. Am inceput sa inteleg si sa invat cateva cuvinte. Tot la liceu am inceput sa petrec din ce in ce mai mult online, la inceput citind iar apoi vorbind cu persoane din alte tari. Printre ei si un japonez care era foarte bucuros sa ma invete despre cultura japoneza si care m-a impins si m-a ajutat sa invat si limba. Mi-a recomandat sa citesc manga - benzi desenate japoneze, si asa am inceput sa le invat alfabetul (hiragana, katakana si kanji). Manga mi-au placut mult si m-au facut sa ma uit la Jdrama – serii tv japoneze. A inceput sa imi placa si mai tare cultura asa ca am decis sa invat japoneza in mod serios.

Facand liceu economic, aveam de gand sa ma duc la universitate economica. Initial ma gandisem la ASE, insa cand am cautat cum as putea sa invat si japoneza in acelasi timp, am dat peste URA si CSRJ-AH. Aici am inceput sa invat cum trebuie gramatica, iar profesorii mei au avut de luptat sa-mi corecteze anumite obiceiuri proaste capatate de la anime ☺.









La inceput ma pierdeam in lumea fantastica a anime-urilor. Supereroii se bateau cu cei rai ca sa protejeze planeta. Insa pe masura ce povestea avansa aflam ca cei rai aveau un fond bun care fusese perverit de anumite experiente negative si nenorocoase din viata lor, iar ei din pacate s-au lasat doborati de acestea, in loc sa le depaseasca - cum o facusera frecvent cei buni. Desi erau considerate desene animate pentru copii, m-a fascinat profunzimea lor si modul in care ilustreaza adevarata complexitate umana : experientele noastre ne definesc mai ales din cauza sau datorita modului in care le abordam si le depasim/invatam din ele. Asa ca pentru mine valorile traditionale japoneze m-au atras cel mai mult la Japonia si mi se par un ghid foarte bun de urmat : respectul fata de sine, fata de cei din jur, fata de mediu, fata de munca si cei muncitori ; spiritul de kaizen (imbunatatire continua) ; perseverenta si efort (ganbarimasu! sau dau tot ce pot !) si nu in ultimul rand ikigai (sau gasirea unui scop in viata, ceva care sa dea sens vietii).









Practica la Toyota a fost si prima oara cand am plecat din tara. La Toyota vorbeam japoneza, engleza si romana asa ca a fost destul de „challenging” sa le schimb in functie de persoana cu care vorbeam fara sa le amestec, prea tare. Insa mi-am descoperit iubirea pentru un mediu international si divers, iar asta m-a intrumat mai tarziu spre Bruxelles si TME.









Practica la hotelul Ana din Okinawa a fost cea mai distractiva perioada din viata mea. Ziua si in fata clientilor munceam mult, eram seriosi, formali si respectosi, iar intre colegi glumeam non-stop si ne distram la maxim. Am invatat ca poti fi profesionist exemplar si in acelasi timp sa te bucuri de viata. Dar asta a fost si posibil datorita oamenilor din Okinawa care mi s-au parut o combinatie de sud europeni (vorbareti, glumeti, voie buna) cu japonezi (seriozitate, munca din greu, profesionalism).























Pentru bursa la Hirosaki am petrecut 1 an si jumatate in nordul Japoniei. Pentru prima oara in viata a trebuit sa ma descurc complet singura (la stagiile de practica am avut un anumit nivel de ajutor de la organizatiile la care am fost). Am avut si peripetii legate de zapada si frig (tevile cu apa inghetau daca uitam sa opresc apa cand plecam de acasa; si am uitat de vreo 3 ori), dar si legate de caldura neasteptat de mare vara (nu ieseam afara cat era soarele pe cer - pana dupa cinci dupa-amiaza acolo). Am intalnit si am petrecut mult timp si cu studenti din toate tarile lumii, fapt care m-a convins ca imi place sa traiesc intr-un mediu international.

Toyota Motor Europe reprezinta, ca Bruxelles, un exemplu de mediu international, cu oameni din peste 50 de tari care lucreaza impreuna. In acelasi timp, centrul R&D unde lucrez este foarte japonez, cu aproapre jumatate din ingineri provenind din Japonia (printr-un program unde trimit oameni pentru vreo 4 ani din Toyota Japonia, la TME, in Belgia). Am multi sefi japonezi, iar japoneza este clar una dintre uneltele mele pentru a-mi putea comunica mai bine ideile si intentiile.

Lucrez printre ingineri, insa departamentul meu se ocupa cu strategia de cercetare TME pe termen lung dar si propuneri de noi activitati de R&D care au potential sa satisfaca nevoi umane latente intr-un viitor apropiat. Cred ca ceea ce este apreciat cel mai mult sunt valorile traditionale japoneze mentionate mai sus (perseverenta, efort, kaizen) dar si pasiunea, spiritul , cautarea continua, dar si stilul proactiv, de a face propuneri „outside the box”, trasaturi ceva mai tipic europene.









Mi-a placut foarte mult sa studiez la Centru datorita stilului aparte de predat. Scopul a fost sa invatam japoneza cu folos, ca sa putem comunica. Am avut ocazia sa interactionam cu nativi in timp ca faceam si pregateam activitati foarte amuzante cum ar fi Ziua Centrului. Cel mai mult mi-a placut scoala de vara unde am invatat din greu japoneza, ne-am putut distra, am jucat jocuri impreuna cu japonezii participanti si am putut in acelasi timp vizita vestigii dacice si romane unde ne-am putut simti radacinile.

Ma bucur sa vad cum Centrul continua sa creasca an de an. Va doresc sa puteti continua sa oferiti din ce in ce mai multe oportunitati pentru cat mai multi tineri! Si va doresc sa aveti parte de studenti motivati si cu setea de a creste si a se imbunatati in cat mai multe aspecte posibile!





Fotografii:
©Oprea Geta
Arhiva Personala


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *