Aoi-matsuri - A treia parte

By:
Posted: 10/05/2021
Category: Festivaluri Japoneze



Punctul culminant al sărbătorii, cel puţin pentru spectatori, îl constituie procesiunea care se întinde pe străzi, pe o distanţă de aproximativ un kilometru. Alaiul Solului Imperial, ce se deplasează călare cu demnitatea celui care ştie să-şi arate rangul şi care este întâmpinat la ambele temple cu mult fast, pare un fragment fastuos desprins dintr-un sul pictat în vremuri străvechi, cadrând perfect cu atmosfera fostei capitale.

Foto: Solul Imperial














Suita lui este urmată de un car cu boi, treizeci şi şase de cai şi aproximativ cinci sute de persoane îmbrăcate în costume tradiţionale din perioada Heian. Carul alegoric, împodobit cu flori de glicină, este tras de un bou negru, considerat animal sacru (simbol al robusteţii şi spiritului de sacrificiu), gătit cu flori de nalbă şi şnururi din mătase viu colorate. Alţi membri ai Familiei Imperiale îşi etalează şi ei uluitoarea eleganţă ecvestră, fiind urmaţi de fetiţe drăgălaşe înveşmântate în versiuni miniaturale ale costumelor de epocă, cu feţele pudrate care le fac să arate aidoma unor păpuşi, stârnind până şi admiraţia copacilor de pe drum ce par să-şi încline curtenitor coroana.











Procesiunea mai cuprinde umbrele imense acoperite cu uriaşe flori artificiale, de obicei bujori, simbol al opulenţei, şi se încheie cu alaiul lui Saiō-dai însoţită de aristocrate de diverse ranguri, de doamne-de-onoare, slujnice, cameriste – şi toate astea pe un fundal de tobe, fluiere şi gonguri, făcându-i pe spectatori să vibreze de emoţie.





Saiō-dai




La ambele temple, Solul Imperial îşi aduce ofranda reprezentată de bagheta sacră – gohei – şi rosteşte cu voce joasă mesajul scris pe o elegantă hârtie roşie. Preoţii intonează rugăciuni, doi cai înconjoară templul de câte trei ori, după care urmează ofrande de muzică şi dansuri moştenite din timpuri străvechi, menite să distreze nu numai zeităţile, ci şi publicul spectator.









De fapt, pe lângă ritualurile şi momentele festive amintite mai sus, întreaga lună Mai este presărată cu arte tradiţionale – ikebana, ceremonia ceaiului, concurs de poezie etc. – dezvăluind spiritul lăuntric ce-şi manifestă frumuseţea în forme exterioare şi vine să ateste, an de an, că Aoi-matsuri este chintesenţa sacrului şi a frumosului care au prins rădăcini puternice în sufletul japonez.

Sacrul nu trebuie să dezvăluie nimic supranatural pentru ca o experienţă misterioasă să te facă să vibrezi cu toată fiinţa. Mărturisesc că am trăit momente extrem de emoţionante cu prilejul conducerii zeităţii, pe data de 15 Mai, la terminarea sărbătorii, în crângul de pe terenul sacru de la Kamigamo-jinja, în care nu se intră decât cu aprobare specială şi unde participă doar un număr limitat de enoriaşi. Am avut norocul, datorită amabilităţii profesorilor Shunsuke Okunishi şi Atsushi Mashimo, să beneficiez de un permis special şi astfel să pot vedea ritualul de întoarcere a zeităţii la sălaşul permanent, desfăşurat la îngânarea zilei cu noaptea. Până şi caii care au participat la sărbătoare au îngenuncheat în faţa sălaşului sfânt din mijlocul naturii, înaintea ultimei curse adusă ofrandă. Culoarea cerului amurgit, luna, povârnişurile acoperite de iarbă fragedă... toate m-au transpus parcă într-un timp ireal, într-o lume fantastică, făcându-mă să trăiesc, alături de preoţi şi cei câţiva enoriaşi, clipe de o măreţie greu de descris în cuvinte.

Aoi-matsuri este un dar preţios al trecutului pentru generaţiile prezente şi viitoare. Cum să nu-mi exprim recunoştinţa pentru existenţa în viaţa mea a unor asemenea momente înălţătoare!





Fotografii: ©Angela Hondru

Sursa:
Angela Hondru Scrisoare către Japonia
Editura Enciclopedică
București, 2011   p. 19-26


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *