Aoi-Matsuri - Prima parte

By:
Posted: 10/05/2021
Category: Festivaluri Japoneze


Luna Mai mi-a oferit prilejul să trăiesc intens, alături de japonezi, una dintre cele mai vechi sărbători din Kyōto – Aoi-matsuri. Ea datează, conform surselor studiate, din timpul împăratului Yōmei (d.586-587), când ţara a fost bântuită de o secetă rar întâlnită şi o foamete cumplită. Pentru a împăca spiritele malefice răzvrătite, împăratul Yōmei a trimis o delegaţie la templele Kamo care să ducă rugăciuni şi ofrande zeilor ocrotitori în vederea apariţiei ploii. Câţiva ani mai târziu, inundaţiile devastatoare au provocat la rândul lor pagube uriaşe. Alte rugăciuni, de data asta pentru retragerea apelor mari şi pentru îmbunarea Zeului Tunetelor. Preoţii de la cele două temple Kamo din Kyōto au pus calamităţile pe seama mâniei zeilor. Se spune că pentru a-i îmblânzi, s-a iniţiat o procesiune în incinta templelor, în care preoţii purtau măşti de mistreţi – simbol al temerităţii – şi călăreau cai cu clopoţei la gât. Se pare că aceştia din urmă şi-au făcut efectul sonor aşteptat, de alungare a spiritelor rele, deoarece ritualul a avut darul de a-i linişti pe zeii furioşi. La origini, festivalul Aoi a avut şi rolul de a potoli spiritele florilor de cireş despre care se spunea că declanşau epidemiile de primăvară şi de vară din cauză că se scuturau prematur, asociindu-se astfel cu ameninţarea asupra echilibrului naturii şi sănătăţii oamenilor.






Aoi-matsuri este cunoscută şi sub numele de „Sărbătoarea Nalbelor”, deoarece în perioada Heian (794-1185) se credea că nalba are puterea de a preîntâmpina tunetele şi cutremurele. De aceea, cu prilejul sărbătorii care se desfăşoară la Kamigamo-jinja şi Shimogamo-jinja din Kyōto, florile de nalbă împodobesc streşinile caselor, carele alegorice, îmbrăcămintea preoţilor sau costumele de epocă şi pălăriile participanţilor.

Foto: Flori și frunze de nalbă la streașina Templului Kamigamo










Aoi-matsuri, cu palanchinul imperial, veşmintele tradiţionale din procesiune, caleştile şi caii frumos împodobiţi, precum şi frunzele de nalbă creează o atmosferă învăluită de farmec şi mister totodată. Ţelul principal al sărbătorii este sprijinirea şi păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor de la Curtea Imperială din perioada Heian, precum şi a cântecelor şi dansurilor aduse ofrandă zeităţilor sărbătorite, evidenţiind în acelaşi timp rolul esenţial al purificării prin: ritualul ofrandei de tămâie cu efect de exorcizare, dar al cărui miros, se spune, bucură fiinţele divine; purificarea cailor şi a călăreţilor cu apa unuia dintre pârâiaşele templului, ambele pe data de 1 mai; purificarea locţiitoarei Înaltei Preotese – Saiō-dai – pe data de 4 sau 5 mai. Aceasta era socotită pe vremuri soţia de o noapte a zeităţii celebrate. Costumul ei compus din douăsprezece chimonouri de mătase fină de diferite culori, având darul de a pune în valoare fiecare strat, dar şi gesturile gingaşe şi elegante m-au făcut să-mi imaginez cu uşurinţă aristocratele din perioada de glorie, numită şi „epoca de aur” a culturii japoneze.













Ca ritual de purificare a incintei templului l-aş aminti şi pe cel al arcaşilor călare, care trag la ţintă din galopul cailor, pe data de 3 mai.

Foto: Pregătirea cailor











Veşmintele splendide, podoabele cu iz de epocă ale călăreţilor şi peisajul tulburător se contopesc într-o privelişte grandioasă.
La cursa de cai din incinta templului, din ziua de 5 Mai, participă şi micuţii îmbrăcaţi în costume de războinici, cu câte o bâtă în mână, pregătiţi parcă să atace un duşman invizibil.





Micuți războinici




Continuarea în a doua parte...





Fotografii: ©Angela Hondru

Sursa:
Angela Hondru Scrisoare către Japonia
Editura Enciclopedică
București, 2011   p. 19-26


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *