Betano optibet

Hana-matsuri — A doua parte

By:
Posted: 05/11/2021
Category: Festivaluri Japoneze


O altă particularitate a sărbătorii Hana-matsuri o constituie prezenţa lui Meshinuri („Cel care unge cu terci de orez”), precum şi a lui Misonuri („Cel care unge cu pastă de soia miso”). Ei se reped la spectatori să-i mânjească, nesinchisindu-se de nimeni şi de nimic. Lumea se preface că-i evită, dar ştiu cu toţii că e vorba de contagiune magică şi că aceasta înseamnă viaţă sănătoasă şi prosperă. Dansul exprimă ideea fertilităţii şi a recoltei bogate. Gesturile comice şi râsul sunt şi ele elemente importante care fortifică energia participanţilor.









Celor doi li se alătură în scurt timp două sau mai multe Okame, femei grase cu chip de prostănace (de fapt sunt bărbaţi în travesti), care flirtează cu spectatorii. Comportamentul indecent se leagă de credinţe străvechi conform cărora noaptea e percepută ca un tărâm al misteriosului şi supranaturalului, când gesturile licenţioase sunt permise fără să fie sancţionate. În plus, şi aici este vorba de simbolistica procreării. Chiar dacă asemenea gesturi şi-au pierdut semnificaţia originară, ele capătă prin executare un nou profil spiritual, subliniind un anume tip de relaţie între membrii comunităţii. Dimensiunea culturală are o importanţă covârşitoare, pe când ritualul este considerat indispensabil vieţii unei comunităţi tradiţionale. Fără el, oamenii ar uita să se bucure de un eveniment şi nu ar mai şti ce înseamnă o existenţă plină de noimă.





Okame












Spre dimineaţă se reaprinde focul în cazan. Patru tineri dansatori, cu mănunchiuri din pai de orez în mâini, care timp de o oră încântă publicul cu mişcările lor lente şi elegante ce devin din ce în ce mai sprintene pe măsură ce se apropie de punctul culminant, se reped brusc la spectatori şi-i stropesc cu paiele înmuiate în cazanul cu apă clocotită.











Toţi ţipă şi fug din calea picăturilor fierbinţi, însă nu înainte de a se încredinţa că şi-au luat porţia de magie prin atingere. Locul musteşte de apă fierbinte, dar spectatorii sunt convinşi că ritualul le asigură sănătatea pentru viitorul an, iar comunitatea lor va fi ferită de rele.





Asa-oni




Asa-oni („Demonul dimineţii”) atacă inima cupolelor ca să-i facă pe spectatori să se lupte pentru „fagurii de miere”, adică pentru acele confetti ce reprezintă „seminţele universului” şi pentru monedele ascunse acolo – simboluri ale răsplăţii divine.

Tradiţia este şi aici supusă reinterpretării perpetue. De fapt, tocmai potenţialul de adaptabilitate la trăirile prezente îi explică dăinuirea în timp. Şi atunci, cum să fie ignorată?

După ce zeităţile din cupole au fost distrate, ele sunt trimise înapoi în lumea lor, prin ritual.









Carul alegoric al Hana-matsuri
Enoriaşii coboară de pe o etajeră carul alegoric cu spiritul Zeului local, înconjurând cazanul de trei ori şi intonând imnuri sacre, în semn de salut adresat zeităţilor care pleacă.








La ritualul final de ofrande aduse zeităţii locale din cadrul Hana-matsuri a mai rămas foarte puţină lume, confirmând încă o dată supoziţia că japonezul îşi trăieşte tradiţia pentru a se încărca spiritual şi nu neapărat religios, pentru că el nu este oricum religios în sensul în care sunt alte popoare.





Scrisoare către Japonia
Editura Enciclopedică 2011
p. 87-90
Fotografii: Angela Hondru©


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *