Betano optibet

Hana-matsuri — Prima parte

By:
Posted: 04/11/2021
Category: Festivaluri Japoneze


Ritmul vioi din Hana-matsuri („Sărbătoarea Florilor”), ce se desfăşoară pe data de 26 noiembrie în Ashikome, Tōei-chō, prefectura Aichi, mi-a lăsat impresia că-i atrage pe spectatori într-un fel de transă. Evenimentul a fost întotdeauna considerat cea mai mare distracţie, fără să se întrerupă nici măcar în timpul războiului, când organizatorii au camuflat geamurile cu rogojini şi s-au amuzat în continuare nestingheriţi.

Nucleul îl constituie dansurile sacre kagura, motiv pentru care sărbătoarea se mai numeşte Okumikawa-kagura („Dansul sacru kagura din Okumikawa”). Ritualurile religioase, arta şi distracţia se împletesc aici în modul cel mai firesc posibil.





Măștile folosite la Hana-matsuri




Dansurile cu măşti şi fără măşti au efect de rugăciuni pentru recoltă bogată, pentru pacea şi securitatea comunităţii, pentru sănătatea locuitorilor săi. Kami şi oameni intră în strânsă comuniune, lăsându-se ademeniţi de sunetul diafan al fluierului şi de bătăile aspre ale tobei.







Prezenţa zeităţilor este marcată prin cupolele viu colorate (una mare, în centru, şi altele mai mici, donate de enoriaşii în familiile cărora s-au născut copii în anul respectiv sau de aceia care s-au mutat la casă nouă), iar pentru transmiterea rugăminţilor, oamenii apelează la ritualuri aparte.













Un farmec extraordinar al Hana-matsuri îl au dansurile demonilor care distrează atât zeităţile, cât şi publicul. Unii specialişti consideră demonii ca fiind ţapi ispăşitori ce adună toate impurităţile şi păcatele întâlnite în cale, pe când alţii spun că sunt zeităţi montane locale, provenite din spirite ancestrale şi zeităţi terestre cu nume divine. Indiferent de obârşia lor şi de modul în care se manifestă, Hana-matsuri are o importanţă deosebită pentru reînnoirea forţelor vitale ale comunităţii în anotimpul friguros.













La originea sărbătorii se află Yudate-kagura, ritualul purificării cu apă clocotită, care deschide şi închide sărbătoarea, subliniind importanţa a două dintre cele cinci elemente esenţiale ale universului: apa şi focul. Rolul purificator al apei clocotite este sporit şi de faptul că apa a fost adusă de la cascadă, unde se desfăşoară de asemenea o mulţime de ritualuri de purificare şi ofrande în cinstea zeităţilor.





Ritualul de la cascadă






Dintre cele patruzeci de dansuri, care durează peste douăzeci de ore, mă voi opri doar asupra câtorva.





Jigatame semnifică revitalizarea forţei Pământului şi este executat în dorinţa de a alunga forţele malefice şi de a trezi spiritele divine adormite.












Pe parcursul acestor dansuri, spectatorii se alătură demonilor, iar atmosfera devine de-a dreptul incendiară pe ritmul lor alert, părând că se încalcă nişte tabuuri. A fost prima mea impresie, ştiind că japonezii nu se manifestă astfel în public.

Pe parcursul sărbătorii mi-am dat seama că era vorba de o descătuşare a energiilor acumulate într-un an de zile, convingere întărită apoi şi de faptul că asemenea violări ritualice se petreceau numai noaptea, momentul cel mai propice unor manifestări nonconformiste şi, după cum voi arăta mai târziu, chiar licenţioase.







Când apare Sakaki-oni („Demonul cu crenguţă de copac sacru sakaki”), se lasă o linişte mormântală, deoarece este considerat cea mai importantă zeitate a sărbătorii, fiind aducător de recoltă bogată, sănătate şi prosperitate. El are şi rolul de a purifica locul cu paşii lui uriaşi şi cu ajutorul toporului pe care-l flutură în toate direcţiile.













Scrisoare către Japonia
Editura Enciclopedică 2011
p. 84-87
Fotografii: Angela Hondru©


Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *