Oshōgatsu - Anul Nou Japonez

By:
Posted: 13/01/2021
Category: Festivaluri Japoneze


Anul Nou Japonez, importantă sărbătoare în care tradiţionalul se îmbină armonios cu modernul, îndeosebi în zonele urbane, este marcat de ritualuri şi obiecte pregătite din timp, ele aflându-şi rădăcinile în trecutul agricol.

Se cer menţionate în primul rând obiectele de sezon, dintre care majoritatea au o semnificaţie aparte: decoraţiunile templelor, ale caselor, ofrandele, talismanele, măştile şi costumele, precum şi o seamă de alimente, toate concepute astfel încât să simbolizeze fertilitate şi puritate.





Kadomatsu la intrarea templului Miwa, Nara

Primul ca importanţă este kadomatsu, amplasat la intrarea templelor şintoiste ori (într-o măsură mai mică în ultima vreme) în faţa porţilor caselor. Conform credinţei populare, influenţa benefică a spiritului pinului are drept rezultat alungarea duhurilor rele şi câştigarea bunăvoinţei Zeului Anului – Toshigami – care sălăşluieşte aici câteva zile (de obicei, începând cu 29 decembrie până pe 4 ianuarie).

Kadomatsu la intrarea templului Miwa, Nara
Foto ©Angela Hondru






Un kadomatsu tradiţional este format din trei bucăţi de bambus, diferite ca înălţime, astfel că ele reprezintă cerul, omul şi pământul. Tulpinile de bambus din aranjament sunt tăiate fie orizontal, fie oblic (în funcţie de regiune), cele din urmă asemuindu-se cu spintecarea provocată de sabie. În ambele cazuri însă, tăieturile au rolul de a descuraja spiritele malefice să se apropie. Crenguţele de prun prezente în kadomatsu dau un farmec aparte aranjamentului, având totodată o semnificaţie deosebită: florile de prun înfloresc în luna februarie şi, prin urmare, simbolizează rezistenţă, prosperitate şi longevitate. Varza creaţă ce se distinge în kadomatsu în ultima vreme este privită ca ornament, dar i se atribuie şi semnificaţie norocoasă. În majoritatea aranjamentelor tradiţionale nelipsite sunt frunzele de ferigă, considerate a avea proprietăţi magice. Însuşi aspectul lor ne vorbeşte despre o familie armonioasă şi viaţă îmbelşugată.

Frunzele de ferigă sunt prezente şi în shimekazari – aranjamente de mici dimensiuni atârnate la intrarea caselor, magazinelor, hotelurilor, toaletelor publice etc. Ele ademenesc parcă norocul şi bogăţia. Frunzele de ferigă sunt de obicei prinse de funia sacră, shimenawa, despre care se spune că marchează hotarul dintre sacru şi profan. Pe lângă frunze de ferigă mai putem vedea: frunze de yuzuri, care nu cad niciodată până nu apar cele noi, fiind astfel simbolul tradiţiei neîntrerupte; daidai, o specie de portocală amăruie, omofon al sintagmei „generaţie după generaţie”; homarul al cărui spate curbat sugerează viaţă lungă; planta de mare konbu, care ne trimite cu gândul la sănătate şi fericire.

Cele mai multe dintre aranjamentele tradiţionale conţin şi fâşii de hârtie în zigzag – shide – la origini considerate haine ale zeilor. În zilele noastre sunt privite fie ca ofrandă adusă zeilor, fie ca obiecte de venerare.









Clopot la un templu budist

Anul vechi se încheie cu bătăile clopotelor de la templele budiste. Atât în anul 2000, cât şi în 2005 am ascultat, în ajunul Anului Nou, clopotul de la templul din apropierea campusului Universităţii de Limbi Străine din Ōsaka (Ōsaka Gaidai). Se spune că fiecare dintre cele o sută opt bătăi mătură din calea sa câte un păcat sau o patimă lumească, iar aceia care le ascultă pioşi sunt convinşi că toate relele vechiului an se şterg şi un an nou bun se înfiripă. Mă închipuiam absolvită de păcate...

Clopot la un templu budist
Foto ©Angela Hondru






Ştiind că nu aveam cum să trec pragul vreunei case japoneze în asemenea momente de sărbătoare intimă, familia Sobakiri a avut grijă să simt totuşi că sunt acolo. Revenită de la templu, am atacat, mai întâi din priviri, cele două cutii tradiţionale lăcuite, negru cu roşu şi auriu, conţinând mâncare specifică Anului Nou. Îmi era greu să stric acea „operă de artă” realizată cu atâta grijă şi sensibilitate şi mă gândeam de unde să încep ca să mă pot bucura cât mai mult de ea.









Toate alimentele care compun osechi ryōri sunt de bun augur datorită formei, culorii, numelui sau gustului, oferind, fiecare în parte, semnificaţii în găsirea cărora japonezii sunt adevăraţi maeştri: gomame, peştii mici, sunt blânzi şi prietenoşi; kuromame, fasolea neagră, te îndeamnă să fii atent la orice; grămăjoara de icre, kazunoko, simbolizează fertilitate; ebi, homarul, semnifică viaţă lungă; kuwai, legumă sub forma unui mugur, trimite cu gândul la începuturile vieţii; prin găurelele renkon-ului, rădăcina de lotus, se întrezăreşte o viaţă luminoasă; konbu, alga marină, sugerează bucurie şi bogăţie.

Dis-de-dimineaţă, am pornit spre Inatsuhiko-jinja din Ōsaka pentru a lua pulsul primei zile a anului. Nu m-am încumetat să merg la un templu şintoist mai mare şi renumit din Kyōto sau Nara de teamă să nu mă aleg doar cu o baie de mulţime şi atât. Aici, am stat deoparte şi i-am urmărit pe enoriaşi trăgând de funia sacră din faţa templului şi bătând de două ori din palme pentru a atrage atenţia Zeului Anului sau zeităţii protectoare a templului că au venit să-i mulţumească pentru visurile împlinite şi să se roage pentru prosperitate şi fericire.









Prima vizită la un templu şintoist se numeşte hatsumōde. Prefixul hatsu- înseamnă „început” şi el poate fi asociat cu o seamă de „începuturi”, dintre care s-ar mai cuveni menţionate măcar hatsuhinode („primul răsărit de soare”) şi hatsuyume („primul vis”) care este mai târziu interpretat de un specialist.





Primul răsărit vâzut din Turnul Tokyo 1 Ianuarie 2011
Primul răsărit vâzut din Turnul Tokyo, 1 Ianuarie 2011
©Diana Tihan




Înainte de a pleca de la templu, nu am rezistat tentaţiei de a cumpăra un omikuji – bucată de hârtie pe care erau înscrise preziceri şi recomandări, presupuse a constitui mesajul zeului. Profeţia era bună, aşa că nu a trebuit să-l leg de creanga vreunui copac cu intenţia de a mă descotorosi de previziunea nedorită.





Sursă text:
„Scrisoare către Japonia"
Editura Enciclopedica
2011
Autor: Angela Hondru

Festivaluri japoneze - În spiritul tradiţiei
Editura T.C. Sen Sibiu-Constanţa
2001
Autor: Angela Hondru






Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *