Otaue-matsuri

By:
Posted: 14/06/2021
Category: Festivaluri Japoneze


Otaue-matsuri de la Sumiyoshi-taisha din Ōsaka, din data de 14 iunie, este tot o mărturie elocventă a faptului că japonezii au ştiut şi ştiu să-şi întoarcă privirile spre aceia care, demult, în lumea tradiţiei, au ctitorit o sărbătoare ca simbol al perenităţii. Potrivit mitului local referitor la zeitatea Sumiyoshi, înainte de a porni războiul împotriva Coreei, împărăteasa Jingū (170-269) i-a trimis Zeului Sumiyoshi câteva cultivatoare de orez, iar zeitatea a protejat-o în timpul campaniei. Caracterul sacru al obiceiului se păstrează încă în diverse cântece şi dansuri de la templu.













Boul cu care se mimează ritualul aratului în orezăria templului este împodobit fastuos şi participanţii la sărbătoare sunt supuşi purificării. După încheierea ceremoniei religioase, unul din preoţii de rang înalt coboară pe terenul care împrejmuieşte parcela sacră, însoţit de alţi preoţi şi o lungă procesiune constând din muzicanţi, războinici, oficiali cu umbrele bogat împodobite cu flori, cântăreţi, dansatoare, elevi.

Foto: Boul folosit pentru ritualul aratului











Prezenţa copiilor m-a impresionat şi aici, ca de altfel la toate sărbătorile japoneze. Văzându-i, am înţeles de fiecare dată câtă importanţă se acordă ritului de iniţiere socială a acestora. E un fapt lăudabil, căci ei pot deveni mesageri ai tradiţiei, după ce învaţă prin participare directă ceea ce este demn de urmat şi de transmis mai departe.







Spectacolul prezentat pentru distrarea zeităţii şi a publicului include scene din diverse perioade istorice, constituind un prilej minunat de a le reînnoi pentru a nu se pierde în negura timpurilor. Bătălia dintre marile clanuri Genji şi Heike este şi ea mimată de băieţi aşezaţi pe două rânduri, în vreme ce „câmpul este arat” de doi bărbaţi care ghidează boul ascultător.







Mimarea bataliei dintre Genji si Heike






După ce sunt supuse ritualului purificării, femeile ce urmează să planteze mlădiţele de orez se îndreaptă spre sanctuarul principal pentru a le lua şi a le duce în orezărie. Plantatoarele şi mulţi participanţi la sărbătoare poartă pe cap pălării mari din pai de orez. Femeile care pun răsadurile de orez cântă, iar bărbaţii le acompaniază la tobe şi fluiere. Între timp, pe scena din mijlocul orezăriei sacre se prezintă şi două dintre cele mai renumite dansuri specifice sărbătorii, cu o istorie străveche: Ta-mai („Dansul Câmpului”) şi Sumiyoshi-odori („Dansul Sumiyoshi”).









Astfel se înfăţişează spectatorilor tot ce este mai reprezentativ în tradiţia japoneză privind ritualurile de cultivare a orezului. De-a dreptul impresionant mi s-a părut modul în care această sărbătoare a fost primită de miile de japonezi prezenţi în incinta templului. M-am convins o dată în plus că trăirile sufletului îşi hrănesc în acest fel identitatea hărţuită de modernitatea unei lumi străină spiritului.





Fotografii: Angela Hondru©

Sursa text:
Angela Hondru
Scrisoare către Japonia
Editura Enciclopedica, 2011
Paginile 28-30






Related Posts

Hey, like this? Why not share it with a buddy?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *