O scurtă prezentare: cu ce te ocupi acum și un mic istoric profesional

În prezent sunt Software Engineer la UiPath Romania și lucrez cu tehnologii web. UiPath creează roboți software – programe menite să automatizeze sarcinile digitale repetitive pentru a permite utilizatorilor să se concentreze pe cele care necesită creativitate. În cadrul companiei lucrez alături de o echipă de oameni extrem de pasionați la produsul UiPath Orchestrator, programul care permite gestionarea unui număr mare de astfel de roboți în cadrul unei organizații.

Deși am fost pasionat de tehnologie încă din liceu când participam la competiții de robotică, am încercat să profit de fiecare oportunitate pentru a explora pasiunile pe care aș fi putut să le transform ulterior într-o carieră. Facultatea a constituit un mare sprijin în acest sens prin bursele pe care mi le-a pus la dispoziție și de care sunt mândru că le-am obținut. Astfel, în anul 3 de licență (2017) am lucrat în cadrul unui proiect de marketing pentru U.S. Space and Rocket Center, Alabama, U.S. iar în toamna aceluiași an plecam în Japonia pentru a face un internship de o lună de zile orientat pe eticheta de business și limba japoneză la un hotel de 5 stele în insula Okinawa.

Apoi, în anul 3, îmi exploram pasiunea pentru dezvoltarea de jocuri în cadrul primului meu job full-time la Ubisoft, iar câțiva ani mai târziu profitam de încă un internship în Japonia la o companie care aplică tehnologii de inteligență artificială pentru asigurarea siguranței în domeniul utilajelor industriale.

Cum ai ajuns să studiezi despre Japonia? Ce te-a atras la Japonia și la cultura japoneză?

Am fost atras de Japonia din două perspective:

– Cea a roboticii: În liceu fiind pasionat de robotică, urmăream și scena campionatelor de sumo robotic și line-follower, proeminentă în Japonia.
– Și cea a animeurilor, cu care majoritatea cititorilor cred că sunt deja familiari.

Deși am fost atras inițial de cultura pop, am fost cu adevărat cucerit după ce am descoperit aspectele mai profunde ale culturii japoneze: filosofia de viață ikigai, respectul față de tot ceea ce îi înconjoară, etica de muncă, tradițiile și artele japoneze și de modul în care toate acestea se reflectă în limbă. Am descoperit mediul educațional cultivat la CSRJ și, având susținerea părinților să explorez această pasiune, am început să studiez limba și cultura japoneză consecvent din iarna clasei a 11-a (2013). Faptul că locuiam în Ploieșți nu a constituit un impediment și weekend de weekend am făcut naveta la Bucureșți pentru a participa la cursurile și evenimentele organizate în cadrul CSRJ.

Care au fost cele mai mari provocări, respectiv realizări personale, în cele trei experiențe nipone de practică sau studiu: Okinawa, Nagaoka, Fukui.

Toate cele 3 experiențe menționate au venit cu provocări proprii dar și cu lecții prețioase.

În Okinawa am fost la un internship de o lună de zile la un hotel de 5 stele în vara anului 2017. A fost prima dată când am fost „pe cont propriu” într-o țară a cărei limbă nu o stăpâneam foarte bine și când nu m-am lăsat descurajat de faptul că engleza nu-mi era de prea mare folos. Aici am învățat să vorbesc, să renunț la idealul meu de a vorbi o japoneză perfectă și la teama de a spune ceva greșit. Tot aici am învățat pe propria-mi piele faptul că japonezii au o etică a muncii care tinde spre perfecționism – însemnând și faptul că tu, ca străîn, aduci cu ține un bagaj de stereotipuri pe baza cărora poți fi ușor etichetat și că trebuie să dovedeșți că eșți gata să faci sacrificii, să fii un jucător de echipă și că se pot baza pe ține. Nu este deloc ușor să câștigi încrederea unui astfel de colectiv dar momentul în care reușești și ești felicitat pentru eforturile tale, acest lucru îți oferă o satisfacție unică. Poate cea mai mare realizare cu care am plecat de aici este faptul că deși activitatea mea profesională ca programator este departe de industria hotelieră, a fost unul dintre punctele de pe CV-ul meu care a atras atenția tuturor angajatorilor.

În Nagaoka am participat la un internship de 2 luni în vara anului 2019, de această dată ca Software Engineer cu tehnologii de procesare video în timp real și inteligență artificială. Nagaoka a ridicat ștafeta la nivelul următor, întrucât aici mi-au fost necesare cunoștințe tehnice de specialitate în limba japoneză pentru a putea comunica cu echipa. A trebuit să comunic eficient care sunt dificultățile pe care le întâmpin, cum îmi propun să abordez diferite probleme și toate celelalte aspectele legate de munca mea. Nagaoka a constituit o provocare din multe puncte de vedere, întrucât naveta de la cazare către locul de muncă, programul de lucru strict, și dorința de a menține un echilibru între viața personală și cea profesională m-a forțat să-mi dezvolt abilități de palanificare a timpului cu precizie de shinkansen, și mi-a dezvoltat o disiciplină de fier. Cu toate că startul a fost mai dificil, până la final am reușit să fiu apreciat pentru contribuția adusă proiectului, iar colegii mi-au mărturisit că s-au atașat de mine și că și-ar fi dorit să pot petrece mai mult timp alături de ei.

Cel mai recent pe lista experiențelor mele cu Japonia este semestrul ca exchange student făcut la University of Fukui începând cu Oct 2019. Am găsit acolo un mediu educațional extraordinar, susținut de profesori extrem de pasionați și studenți din toate colțurile lumii. Experiența la Fukui mi-a oferit o deschidere asupra lumii, nu doar a Japoniei și m-a ajutat să îmi fac cunoștințe de pretudineni: Statele Unite, Mexic, Brazilia, Taiwan, Coreea și multe alte țări. Fiind o bursă de cercetare în primul semetru al celui de-al doilea an de master, a fost un prilej excelent pentru a lucra la teza mea de disertație. De asemenea, sunt extrem de fascinat de artele și cultura Japoniei iar zona Echizen de lângă Fukui a fost gazdă ideală pentru curiozitatea mea: Am văzut cum se fabrică washi – hârtia tradițională japoneză, obiectele decorate cu urushi – lac japonez tradițional, renumitele lame și cuțite de echizen și am învățat să fac soba – tăiței japonezi – în cadrul unui atelier tradițional.

Toate cele 3 experiențe m-au învățat cât de important este să pui pasiune în tot ceea ce faci și că este nevoie de multă consecvență pentru rezultate vizibile.

4. Ce ți-a plăcut cel mai mult în Japonia? Care sunt cele mai frumoase amintiri?

Atunci când vizitezi o țară străînă ar trebui fără doar și poate să te bucuri și de minunile lumii moderne pe care le poți întâlnii în orașele mari precum trenurile de mare viteză, de priveliștea pe care ți-o poate oferi Tokyo SkyTree sau de zecile de magazine care vând produse pe care doar aici le poți regăși. Pentru mine însă este extrem de important să încerc pe cât posibil să experimentez cultura tradițională și autentică iar din acest punct de vedere am câteva amintiri extraordinare:

Prima dintre aceste amintiri ar fi excursia culturală din 2016 alături de CSRJ, când am pășit prima dată pe teritoriul Japoniei. În timpul acelei excursii am înnoptat la un templu din Takayama, un loc care emană mult calm și energie pozitivă. Tot atunci am trăit pentru prima dată experiența unui onsen și am participat la un ateleier de bețișoare decorate cu aur în Kanazawa.

Apoi a urmat experiența din Okinawa, unde timp de o săptămână am fost primit cu multă căldură de familia prietenului și colegului meu de internship Tomofumi. Timp de o săptămâna am locuit alături de acesta, am dormit pe tatami, am trăit și am mâncat ca un japonez și am participat la un festival cu momente de dans tradițional, susținute și de membrii familiei sale.

Cea mai recentă amintire este alături de un alt prieten japonez pe care l-am întâlnit în Fukui și anume Eisei. În perioada anului nou în Japonia, de la nici o masă nu lipsește mochi, un deșert tradițional Japonez care se bucură recent de multă popularitate și la noi în țară. Sunt și aici extrem de recunoscător pentru că am fost primit cu multă căldură în intimitatea familiei sale pentru a participa la această tradiție a mochitsuki (făcutului de mochi). Am mânuit un ciocan uriaș de lemn cu care am bătut orezul și ne-am bucurat cu toții de rezultatul foarte delicios.

Îmi sunt dragi toate clipele pe care le-am petrecut în Țara Soarelui Răsare însă acestea sunt câteva dintre momentele în care am simțit că respir cultură niponă

5. Cum crezi că te-a ajutat pregătirea de la Centru în ceea ce înseamnă dezvoltare personală/profesională?

Încă din liceu am rezonat foarte mult cu un citat a lui Thomas Huxley: Încearcă să înveți ceva despre toate și totul despre ceva. În timp ce misiunea de a învață totul despre ceva mi-am asumat-o pe cont propriu, pentru cea de a experimenta m-am bazat foarte mult pe DSA.

Pentru mine, Centrul a fost terenul meu de joacă unde am avut libertatea de a-mi aplica și dezvolta cunoștințele despre orice mă pasiona. În primele mele zile ca voluntar am primit în grijă site-ul centrului și am contribuit la crearea și stabilirea unei prezente online. Am învățat cum se organizează un eveniment și m-am ocupat de toate aspectele de la planificare, primirea oaspeților, până la regia tehnică și transmiterea live a acestora. Am fost prezentator, am cântat pe scena galei alături de artiști japonezi, am filmat și montat diverse momente artistice, iar anul trecut m-am ocupat de montarea și difuzarea întregii gale Haru Urara.

Prin intermediul centrului am avut oportunitatea de a colabora direct cu Ambasada Japoniei în România în decursul activității mele ca voluntar. Munca mi-a fost apreciată de fiecare dată iar anul acesta am avut onoarea să primesc un certificat de apreciere din partea E.S. Hiroshi Ueda, ambasadorul Japoniei în România, pentru sprijinul acordat în realizarea unui montaj video cu ocazia Zilei Naționale a Japoniei.

Deși ar putea cu ușurință să angajeze echipe de profesionsti, DSA alege de fiecare dată să ofere încrederea și responsabilități reale voluntarilor săi, cultivând un mediu educațional aparte în care voluntarii se susțin reciproc, învață unii de la ceilalți și fiecare din greșelile proprii, și unde meritele îți sunt recunoscute de fiecare dată.

CSRJ a fost locul care m-a ajutat să-mi dezvolt abilitățile și etica de muncă pe care o am astăzi și care m-a făcut să mă remarc în numeroase contexte: și atunci când am pășit într-o sală de interviu dar și în contexte mai puțin formale.

6. Care îți este cea mai dragă amintire legată de Centru?

O întrebare care mă pune într-o poziție foarte dificilă pentru că fiecare amintire pe care o am alături de echipa de la Centru este specială în felul ei. Alături de centru am pășit pentru prima dată în Japonia, am vorbit despre DSA în fațastudenților unei universități partenere și am încheiat zilele obositoare cu o vizită relaxantă la onsen. M-am bucurat de școlile de vară și de serile cu foc de tabără în care am cântat și ne-am bucurat împreună. An de an la Haru Urara așteptăm momentele dificile ridicate de neprevăzut, gândindu-mă cu bucurie cât de satisfăcuți vom fi la final că am reușit împreună, ca o echipă, să trecem peste toate barierele și să avem încă un eveniment de succes. Alături de centru am pășit pe scena galei Haru Urara atât ca artis JRock, prezentator dar și câștigător al premiului Kazuko Diaconu. Alături de CSRJ m-am bucurat de toate bursele câștigate în Japonia și tot aici am învățat să privesc eșecul ca pe un factor motivator.

Asemenea frumuseții cerului înstelat într-o noapte senină, îmi place să cred că și amintirile pe care le-am făcut la centru sunt frumoase prin numărul lor și pentru că fiecare are o lumina aparte a ei, diferită de toate celelalte.

7. O urare, la final, pentru aniversare.

Doresc tuturor membrilor din familia centrului să rămână la fel de energici și dedicați, să fie încrezători și să lupte pentru ceea ce își doresc, și prin pasiunea pentru Japonia să ducă numele centrului mai departe, atât pentru ei cât și pentru cei care vin din urmă.

La Mulți Ani CSRJ-AH!