O scurtă prezentare: Cu ce te ocupi acum? Care a fost drumul parcurs până aici?

Din martie 2021 lucrez ca Global Corporate Education Consultant la Globis Corporation, în Tokyo, Japonia. Compania este cunoscută pentru Globis University, Graduate School of Management (MBA), unde am absolvit în 2019

Aș putea spune că istoricul meu profesional începe cu perioada de voluntariat de la Centrul de Studii Româno-Japoneze “Angela Hondru”, din primul an de facultate (2011). Fascinația pentru Japonia a prins rădăcini de când am început să frecventez cursurile de limba japoneză la Centrul de Studii Româno-Japoneze din al 2-lea an de liceu și a atins cele mai înalte culmi în timpul celor 3-4 ani când am lucrat ca voluntar la CSRJ-AH. (Împreună cu angajații Centrului și cu ceilalți voluntari am organizat evenimente culturale, educaționale, am ajutat la traduceri și la promovare). În vacanța de vară din 2012 am primit oportunitatea de la CSRJ de a lucra ca intern la o companie care comercializează vinuri în Miyazaki, Japonia. Visul de a trăi în Japonia pentru o perioadă de timp în sfârșit avea să fie împlinit.

În ultimul an, studentă a programului de master în afaceri la Universitatea Româno-Americană, m-am angajat la Bitdefender, unde am lucrat pentru 1 an jumătate ca Junior Account Manager – experiență care mă ajută cu siguranță la jobul din prezent. Aici am primit oportunitatea de a participa la un târg IT în Tokyo, o alta experiență interesantă și utilă. Pentru că eram însetată de cunoaștere și de schimbare, am ales să părăsesc compania românească și am lucrat la alte două companii. Apoi am ales să aplic la programul de MBA la Globis University și la bursa de cercetare MEXT. Astfel am ajuns din nou în Japonia în 2018 și nu am mai plecat de atunci.

Cum ai ajuns să studiezi despre Japonia? Ce te-a atras la Japonia și la cultura japoneza?

Pe scurt, cultura tradițională japoneză a reprezentat primul imbold de a studia această limbă. Copil fiind, am văzut emisiuni și filme despre kimonouri, samurai, case și grădini japoneze și am observat cât de diferită este cultura lor față de tot ce știam până atunci. Fiind dintotdeauna motivată de curiozitate, în primul an de liceu (CN Sf Sava din București) am început să fac meditații de limba japoneză, dar după cum am precizat anterior, interesul pentru această cultură a prins roade când am descoperit CSRJ-AH și când am început să particip și să susțin organizarea evenimentelor culturale.

Câteva cuvinte despre exeperiențele japoneze de la Centru: Programul Cultural, școlile de vară. Cu ce amintiri frumoase ai rămas?

Cred că această întrebare este cea mai grea pentru mine. Participând la probabil toate evenimentele organizate de CSRJ-AH din 2008/2009 până în 2014/2015, îmi este imposibil să aleg doar câteva. Aș putea spune că cele care au avut cel mai mare impact pentru mine au fost primele evenimente și scoli de vară, unde am intrat în contact pentru prima dată cu profesori și voluntari japonezi, și cu amabilitatea și căldura lor. De exemplu, unul dintre primele evenimente la care am participat a fost o piesă de teatru despre Amaterasu, zeița care a creat Japonia, și despre legendele japoneze. Un alt exemplu care mi-a rămas clar întipărit în minte este prima școală de vară (2009) unde am avut cursuri de limba japoneză, evenimente și jocuri tradiționale în fiecare zi, alături de voluntarii japonezi. Pe 7 din luna a 7-a (7 iulie), ne-am scris toți dorințele pe o foaie colorată de hârtie și le-am agățat într-un copac – o parte din festivalul tradițional “tanabata”. Într-o alta școală de vară am ascultat fascinați povestea primului cuplu japonez-român și despre cum au biruit obstacolele secolului trecut pentru a fi împreună.

Dar nu aș putea încheia acest răspuns fară a preciza ceremonia ceaiului și cursurile la care am participat în fiecare weekend timp de aproximativ 2 ani, cursuri care au fost predate de către un reprezentant al școlii Urasenke (ceremoniei ceaiului).

Cum este viața de student în Japonia? Cum este să lucrezi pentru o Universitate niponă?

Ca parte a programului MEXT, am fost studentă un semestru la Tokyo University of Foreign Studies pentru a-mi îmbunătăți nivelul limbii japoneze, iar în următorul an am fost student al Globis University, Graduate School of Management (Full-Time English MBA program). A fost un program intens, unde am învățat multe, nu numai despre business și regulile lumii capitaliste, dar și despre diferite culturi, având colegi din 15 țări.

Înainte să lucrez la Globis, am lucrat timp de 1 an pentru o companie japoneză destul de tradițională. Aș putea spune că nu mi s-a potrivit, dar am învățat multe despre regulile scrise și nescrise într-o companie japoneză. În prezent sunt fericită unde lucrez; îmi face plăcere să lucrez în domeniul educațional, să susțin anagajatii companiilor să se dezvolte pe plan profesional pentru a crea o schimbare pozitivă în societate. În plus, compania este flexibilă (mai ales pentru o companie japoneză) și “foreign friendly”.

Ce iți place cel mai mult în Japonia? Cum te-ai acomodat?

Ca student m-am acomodat ușor. Având în vedere că am fost student cu bursă în alte țări de 2 ori înainte (Erasmus, de la Universitatea Româno-Americană, în Cehia și Islanda), îmi priește viața de student în străinătate: schimbările, entuziasmul descoperirii unor noi locuri, persoane, culturi.

La primul job, în schimb, nu a fost atât de ușor să mă adaptez. Reguli stricte (și fară noimă de cele mai multe ori), comunicarea nu era foarte transparentă, și puținii străini care lucrau acolo erau considerați outsideri. Probleme pe care mulți străini le resimt.

Un alt aspect care merită menționat aici este că foarte mulți dintre noi trăim în “gaijin bubble” * (unii cu intenție, alții nu). În Tokyo, fiind un cultural and business hub, sunt mulți rezidenți străini, și având experiențe similare când ne mutăm aici, ne e mult mai ușor să relaționăm între noi. Și mai este și aspectul limbii japoneze. Se spune că cu cât avansăm în studiul limbii japoneze, cu atât devine mai grea – și pot spune că este adevărat.

Iar referitor la întrebarea “ce îmi place la Japonia”, îmi este destul de greu să răspund concret. Lucrurile care m-au fascinat la început devin normale cu timpul, și încep să le consider ca fiind de la sine înțelese (amabilitatea oamenilor, punctualitatea mijloacelor de transport, siguranța străzilor, mâncarea japoneză, etc.). Dar bănuiesc că ceea ce îmi place cel mai mult după 3 ani, mai ales la Tokyo, este diversitatea, și nu numai, a oamenilor din jur, dar și a locurilor, restaurantelor, modalitățile de petrecere a timpului liber, etc. (Există câte ceva pentru oricine.)
*gaijin = străini

Câteva cuvinte despre job hunting la Tokyo: ce presupune, cum se procedează? Cât de greu îi este unui străin să își găsească de lucru la Tokyo?

Procesul de job hunting în Japonia este lung și frustrant, mai ales pentru un străin. Sunt mulți pasi și mulți intermediari (de ex. recruitment agents) și majoritatea aspectelor se întâmplă în limba japoneză. Din ce am observat în jurul meu, singurii străini care nu știu limba japoneză, dar care și-au găsit de muncă sunt profesioniști în finanțe sau IT. Un alt aspect important este networking (contează foarte mult pe cine știi și impresia pe care o formezi). Personal, primul job l-am obținut prin intermediul universității, iar al 2-lea prin networking și făcând o impresie bună.

Care iți este cea mai dragă amintire legată de Centru?

Am mințit mai devreme: aceasta este întrebarea la care mi-e cel mai greu să răspund. Dar voi alege prima participare la Programul Cultural al CSRJ în Japonia, care a fost posibilă datorită generozității Centrului. În 2011 am câștigat “Cel mai bun student al anului” și premiul a fost o excursie în Japonia. Pe lângă faptul că a fost prima oară când am zburat cu avionul, eram atât de entuziasmata încât nu am putut să dorm deloc. Nu pot alege doar un moment; eram ca un copil care a descoperit zăpada. Eram fascinată și făceam poze la tot pasul și cu random Japanese people (acum când mă gândesc mai bine, e puțin dubios și cam nepoliticos).

O urare, la final, pentru aniversare

Tare mă bucur să observ cum Centrul crește de la an la an: de la câteva clase de limbă japoneză, la angajat profesori japonezi, la colaborări cu universități din Japonia și la a împlini visele studenților de a trai în Japonia. Și eu sunt printre cei cărora Centrul le-a împlinit visul, și nu numai o dată. Dedicația și pasiunea angajaților și voluntarilor este nemărginită. Pe lângă țoață susținerea pe acest drum de a învăța (despre limbă, cultura tradițională, filme, cultura pop, business environment, și multe altele), de a ajunge în Japonia și de a-mi alimenta fascinația pentru această cultură, Centrul mi-a fost întotdeauna a second home. Am cunoscut oameni care m-au ajutat să mă formez ca adult. În plus, toți voluntarii au fost considerați parte din familie, și vocile le erau ascultate. Sunt foarte recunoscătoare că am făcut parte din această familie pentru mulți ani. Last, but not least, it was all fun and laughter! La cât mai mulți ani frumoși și productivi!