Kendo se traduce prin „Calea Sabiei”, rafnată încă din timpuri antice de către toți războinicii japonezi și până în secolul al XIII-lea de către samurai, și reprezintă arta marțială a mânuirii sabiei. Interzisă din 1876, pentru că samuraii nu mai aveau voie să poarte săbii, Kendo a fost transformat într-un sport de către Sakakibara Kenkichi în vedere antrenării fizice și mentale al tinerilor.

Federația Japoneză de Kendo a fost fondată în 1928, însă până în 1955 acest sport a rămas destul de limitat la spațiul japonez. În 1955 a fost introdus în Franța și în SUA, unde a fost organizat și primul congres internațional.

„Practicarea disciplinei Kendo își propune să modeleze spiritul și corpul, să rafineze un caracter hotărât, care să depună efortul de a avansa fără oprire în art kendo prin antrenament autentic și meticulos, să aprecieze politețea și onoarea, să se apropie de alții în spiritul onestități și al căutării nestăvilite a împlinirii de sine.”